Privatizarea religiei şi a istoriei

Abstract

În repetate rânduri am subliniat că una dintre mutaţiile introduse de cultura secularizată în mentalitatea omului contemporan constă în dihotomia dintre public şi privat. Datorită acestui fapt există tendinţa de a elimina religia din sfera vieţii publice, pentru a o izola în sfera subiectivităţii private. „Trebuie să spun, arăta un bun cunoscător occidental al culturii secularizate, că dihotomia dintre domeniul public şi cel privat rămâne o coordonată fundamentală a culturii apusene şi moderne şi dacă este vorba de o veritabilă întâlnire dintre Evanghelie şi această cultură, atunci înţelegerea acestei dihotomii reprezintă o cerinţă de prim ordin“. Datorită privatizării, adevărul religios îşi pierde caracterul lui obiectiv, pentru a deveni expresia unor opinii subiective, care pierde legătura cu realitatea istorică. Valoarea uneia sau alteia dintre aceste opinii subiective nu se mai impune de la sine, în mod obiectiv, fiindcă valoarea ei vine din partea celui care o împărtăşeşte ca atare. Privatizarea ridică religiei caracterul ei obiectiv, pentru a o transforma într-un fenomen subiectiv.