Pastoraţia copiilor şi a tinerilor în noul context social

Abstract

E un fapt recunoscut de toţi că societatea contemporană e marcată de o puternică criză spirituală, criză de vocaţie, a modelelor morale, culturale şi politice. Ideologiile ateiste, secularizarea, totalitarismul, ca produse ale culturii europene, pun omul contemporan în situaţia de confruntare cu dezorientarea şi lipsa ţelului spiritual, cultural şi chiar politic. La sfârşitul a două mii de ani de creştinism, omul zilelor noastre este pus să aleagă între două căi pentru existenţa sa spirituală: între o cale care este dominantă în modul de gândire şi de acţiune al omului occidental şi anume calea autonomiei, în care omul încearcă să-L elimine pe Dumnezeu din universul creat, „eliberându-se“ astfel de orice tutelă a sacrului şi a religiozităţii. Şi a doua, calea
filozofiilor panteiste, proprii religiilor orientale, în care divinitatea este asimilată creaţiei.