Creştinism şi islam. Iniţiative bizantine şi latine în Evul Mediu

Abstract

De-a lungul Evului Mediu, atitudinea faţă de religie atât în Occident, cât şi în Bizanţ a fost diversă. Din momentul în care primul musulman a trecut graniţele creştinătăţii, a fost instaurat un dialog între două popoare şi două religii care îşi revendică aceleaşi rădăcini biblice, fără a ieşi însă dintr-un spaţiu politic şi cultural specific. Din acel moment, cuvântul „convertire“ a devenit o sursă de echivoc, mai puţin pentru contemporani şi mai mult pentru istorici. Una dintre cauzele acestei situaţii credem că ar fi faptul că islamul, la originile sale, nu era decât o mişcare religioasă separată de aparatul politic, în timp ce creştinii cunoscuseră un lung trecut imperial.