Misiunea socială a Bisericii, astăzi, în Arhiepiscopia Dunării de Jos

Abstract

Vorbind despre misiunea socială a Bisericii în societatea contemporană, trebuie precizat un prim aspect de ordin structural, punând într-o relaţie direct interdependentă ecleziologia ortodoxă cu misiologia creştină, ambele privite din perspectivă eshatologică.
Abordarea misiunii creştine nu se poate face decât pornind de la o corectă înţelegere a Bisericii ca manifestare plenară a Sfintei Treimi în istorie sau, potrivit cuvintelor pr. D. Stăniloae: „Biserica este Hristos extins cu trupul Lui îndumnezeit în umanitate“. Astfel, activitatea misionară a Bisericii are ca izvor centru vital al său trimiterea Fiului lui Dumnezeu în lume pentru a învăţa pe oameni calea mântuirii, zicând: ,,Pace vouă, precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi eu pe voi“ şi trimiterea apostolilor la propovăduire (Ioan 20, 21-23, Matei 28, 18-20). Vocaţia misionară a Bisericii ţine, aşadar, de caracterul său apostolic, fiind o dimensiune existenţială a ei şi nu poate renunţa în nicio situaţie la această vocaţie.
Realizarea misiunii Bisericii comportă o triplă actualizare a sa, astfel: 1. liturgic sacramentală; 2. mistico-ascetică; 3. social-comunitară. Aceste aspecte sunt corelative şi se întrepătrund reciproc, păstrându-şi fiecare dintre ele specificul său propriu şi utilitatea sa.