Eparhiile Romanului şi Dunării de Jos în timpul episcopului Melchisedec Ştefănescu – un exerciţiu dublu determinist

Abstract

În ierarhia jurisdicţională bisericească, episcopia reprezintă un palier intermediar sintetizator. Prin dimensiunea şi atributele sale actuale, orice episcopie este un mezo-sistem la a cărui scară sunt vizibile atât dinamicile micro-teritoriale (parohiale), cât şi vectorii macro-regionali, de sorginte mitropolitană sau patriarhală. Episcopia/episcopatul este esenţialmente o instituţie canonică spirituală. Spre deosebire însă de alte structuri similare, episcopia poate deveni subiect de analiză şi din perspectivă strict materială. Ancorarea sa teritorială, cu toate trăsăturile derivate, devine criteriu şi argument de diferenţiere a episcopiilor, atât sub aspect dinamic, cât şi funcţional.