Pronia divină şi predestinaţia la protestanţi şi neoprotestanţi

Abstract

Concepţia despre pronie şi predestinaţie la protestanţi şi neoprotestanţi îşi are izvorul în învăţătura lor despre natura păcatului şi a firii umane căzute. Omul, după protestanţi şi neoprotestanţi, datorită păcatului strămoşesc nu mai poate fi iertat. Chipul lui Dumnezeu în om s-a distrus complet. Omul este un păcătos iremediabil, un vierme înaintea lui Dumnezeu. Omul singur nu poate face nimic, doar să-şi aducă prin credinţă o justificare, dar tot păcătos rămâne. Din aceste considerente admit că singura care-i poate salva este Providenţa divină care lucrează asupra lor determinându-i şi predestinându-i.