Noi mitropoliţi ai Bisericii Ortodoxe Române, în lumina ultimelor cercetări
Résumé
Nu pot scrie aceste rânduri fără să fac mai întâi o mărturisire. De multe ori suntem ispitiţi de autosufi cienţă. Avem credinţa că ceea ce ştim este totul. Conştiinţa micimii noastre, în faţa oceanului cunoaşterii, nu este activă. Dacă am consulta tratate de istorie mai vechi, dacă discutăm cu intelectuali, de profil istoric, formaţi la şcoala de istorie românească, este cu neputinţă să nu descoperim că au foarte multe certitudini, că sunt formulate concluzii ce nu mai lasă loc completărilor. Teoriile năstruşnice, precum cea roesleriană, referitoare la formarea poporului român, sperăm să fie de domeniul trecutului, căci ele trădează lipsa de profesionalism, ignoranţa şi, în ultimă instanţă, autosuficienţa, atât a inovatorilor, cât şi a susţinătorilor lor. Suntem încredinţaţi că arhivele lumii ascund încă informaţii deosebite despre trecutul omenirii, informaţii care pot fi astăzi descoperite, cu multă uşurinţă şi sistematizate, cu ajutorul tehnologiei moderne. Pentru aceasta se impune însă o cercetare sistematică, în toate domeniile, inclusiv în cel al istoriei bisericeşti; iar rezultatul fiecărei descoperiri trebuie să fi e comunicat tuturor celor din resortul respectiv. Se impune ca sesiunile de comunicări să aibă o secţiune specială numai pentru noutăţi. Asta nu înseamnă că nu sunt binevenite şi aprofundările, nuanţările etc.
