Terminologia religioasă - tezaur de spiritualitate românească

Abstract

„Limba nebiruit martor iaste“ glăsuia acum câteva veacuri eruditul principe moldav Cantemir. Multe dintre fenomenele lingvistice actuale păstrează pecetea unor evoluţii desfăşurate pe parcursul a sute de ani. Lexicul religios, prin puternica amprentă spirituală pe care o poartă, aduce mărturii semnificative pentru înţelegerea unor coordonate fundamentale ale matricei etnoculturale româneşti. Pentru mai buna înţelegere a valenţelor gnoseologice ale lexicului religios, a implicaţiilor sale impresionante de ordin spiritual, vom supune atenţiei doar câteva elemente de terminologie religioasă: cuvinte ce denumesc sărbători fundamentale de tip creştin, componentele principalei opoziţii terminologice (creştin-păgân), elemente de toponimie şi onomastică de origine biblică.