Comuniune şi ecumenism

Abstract

Mişcarea de „refacere a unităţii văzute a Bisericilor divizate de-a lungul istoriei datorită factorilor teologici şi neteologici, calea acordurilor şi dialogul teologic, a mărturiei comune, a cooperării şi asistenţei reciproce“, stă sub auspiciile ecumenismului sau ale mişcării ecumenice. Începuturile acestei mişcări trebuie căutate, nu în sinoadele romano-catolice unioniste din secolele XIII şi XV, ci în dialogul dintre protestanţi şi ortodocşi din secolele XVI-XVII; precum şi în colaborarea propusă de patriarhul ecumenic Ioachim III (1878-1884; 1902-1912), care, la începutul secolului XX, sugera Bisericilor Ortodoxe să înceapă dialogul cu Biserica Romano-Catolică şi cu cea Protestantă.