Ultima rugăciune a părintelui Dumitru Stăniloae

Abstract

Mărturisesc din capul locului că mă apropii cu sfială de tema enunţată, deoarece trebuie să tratez aici despre un moment sfânt şi înfricoşător pentru orice om, acela al părăsirii lumii acesteia şi al trecerii în veşnicie. Cu atât mai greu îmi este să mă ocup în acest cadru de ultimele trăiri din viaţa unei personalităţi de anvergura părintelui Stăniloae, titan neîntrecut al teologiei româneşti, care va domina încă multă vreme întreaga spiritualitate ortodoxă. Prestigiul şi popularitatea de care se bucură astăzi nu pot fi comparate decât, într-o oarecare măsură, cu acelea ale teologului şi poetului creştin Nichifor Crainic.