Traducerile textului biblic, momente ale racordării culturii române la comunitatea culturală europeană

Abstract

O componentă fundamentală a unităţii spirituale a Europei o constituie dimensiunea semantică a limbilor europene moderne. Indiferent de originea şi de configuraţia lor tipologică, limbile Europei prezintă, în special la nivelul variantei lor literare, un fond semantic comun, rezultat mai ales din raportarea respectivelor culturi naţionale la fundamente comune: umanismul greco-latin şi religia creştină. Dincolo de fondul comun de structuri sintactice şi frazeologice preluate prin traducerea Bibliei, limbile europene moderne deţin un număr foarte mare de structuri conceptuale identice, lexicalizate în mod diferit şi în momente istorice diferite, pe baza unui model lingvistic primar, existent în versiunile ebraică, greacă, latină sau slavonă ale textelor sacre. În special, pe acest fapt se întemeiază ceea ce mulţi numesc „comunitatea conceptuală europeană“, realitate care explică şi relativa facilitate a traducerii dintr-o limbă europeană în alta.