Lecturi destinate principilor: Dumnezăiasca Liturghie a lui Dosoftei(1679) din perspectiva particularităților de limbă

Abstract

Am ales spre studiu lingvistic cartea bisericească: „Dumnezăiasca liturghie, Dosoftei, 1679. Ediţie critică de N.A. Ursu, Iaşi, 1980 (Cu studiu introductiv de Înalt Prea Sfinţitul Teoctist, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei)”. Am încercat să menţionez cele mai importante particularităţi lingvistice. Textul înregistrează, cu valoare de normă, unele fonetisme arhaice, iar limba este, în general, unitară, omogenă pe plan lexical, morfologic şi sintactic. Astfel, constatăm utilizarea lejeră a limbii şi ușurința de exprimare a autorului.