Ipostaze ale liricii feminine contemporane. „Voiam să fiu privirea sau pasărea…”: o altfel de poveste lirică

Abstract

Frumos dedicată „Scutierului de haijin” (dedicație amintind, într-un fel, de prima carte de poeme a scriitoarei, „Poeme în trei stihuri”, înrudită cu spiritul extrem oriental al poeziilor haiku), a doua carte de poezie a Elisabetei Furtună propune modernist și oarecum și neo-romantic o… oglindire a ființei, cu suflet pe suflet despletind, conform poemului „Oglinzi”: „Când sufletul își despletește sufletul,/ un înger coboară-n oglindă/ și-mi seamănă-n palme/ vorbele mamei, să le cresc răsad./ În altă oglindă, duh de lumină,/ tata mi-alungă spaime cu pietre din drum./ În asta copilăria stă atârnată/ în cireșul din livada unor bunici,/ aici tinerețea se descheie la bluză...,/ în asta e somnul copiilor mei,/ dincoace nepoții râd soarelui/ și, uite, în asta șterg cu gândul zilele/ în care am plâns, că sunt mare.”